Amintirea..

Scris de FreeToLove Lun Mar 28, 2011 6:40 pm

Imi amintescu cu drag de copacul de pe dealul din spatele casei bunicilor, care stapaneste cu coroana-i mareata intreg satul.Este un tei drept , atat de drept ca o lumanare si inalt, atat de inalt incat ai impresia ca mangaie cu frunzele sale cerul si norii.Imi amintesc cum vara pe calduri topitoare ma adaposteam la umbra acestuia. Cum stateam cu capul ridicat si-i priveam frunzele de un verde praz prin care mai trecea o adiere si, tristetea ce ma cuprindea cand vedeam o frunza zburand rebela, naiva, care apoi se zdrobea de pamant. Ramurile sale groase si noduroase, semn al batranetii, se invasmanteaza in fiecare an cu flori inmiresmate. Copilaria mea a fost marcata de teiul de pe deal.Mica fiind, ma apropiam de trunchiul sau negru si ii mangaiam scoarta pe care o asociam cu mainile bunicului si ii miroseam florile in care parea sa fie inchisa aroma din dulapul bunicii. Inchid ochii si parca simt mirosul acela dulce, linistitlor ce-mi starneste dorul de casa. Nu am sa uit zilele in care, impreuna cu alti copii am legat o sfoara in chip de leagan, cum roiam in jurul teiului pe atunci inca tanar si cum il impodobeam cu papadia primaverii.Ascunsa printre ramurile sale parca prea dese ca sa nu-i fie frig, ma simteam lafel de protejata ca atunci cand stateam in bratele bunicului. Ma cocotam in varful lui si ii rupeam frunzele crezand ca sunt fluturi verzi si, ii culegeam florile pentru ceaiul din serile reci de iarna. Ii recitam toate poeziile stiute si-i cantam tot ce-mi venea in minte, iar el imi raspundea cu fosnetul dulce si adormitor.Si cum sa uit zilele cand ma adaposteam de picurii de ploaie reci, in care dormeam in bratele iubitului, sau serile sub care ne furam saruturi dulci, doar teiul fiindu-ne martor. O tristete crunta ma apasa la acel gand, la acel moment, la crunta despartire, la care doar teiul mi-a oferit mangaiere. Daca cineva m-ar intreba de ce anume imi amintesc atunci cand e vorba de copilarie, atunci as raspunde: ,,un tei batran cu brate de bunic”.